Câteva principii din psihoterapia psihanalitică

Terapie poate fi orice facilitează omului o viaţă mai bună. Pentru unii funcţionează aromoterapia, practicile de meditaţie etc., așa cum alţii au nevoie de psihoterapie psihanalitică.

Oamenii ajung la psihoterapie atunci când sfaturile familiei sau ale prietenilor nu îi mai ajută, când înțelegerea oferită de cei cunoscuți, în loc să îi ajute și să trezească în ei apetit pentru viaţă, trezește o formă violentă de nostalgie, o nostalgie limitativă, regresivă. Psihanaliza și psihoterapia psihanalitică sunt terapii prin cuvinte. Cuvintele joacă un rol central în explorarea și înţelegerea profundă a experienţelor și proceselor psihice ale pacientului, oferindu-i posibilitatea de a-și transforma și îmbunătăţi viaţa. Când vine vorba despre sănătatea mintală a omului, psihanaliza este singura terapie care poate redescrie harta proceselor interne (senzoriale și cognitive) astfel încât partea disociativă – sentimentul de a ști și a nu ști, în același timp – să poată fi redusă, redescrisă, și să ofere astfel individului posibilitatea de conectare.

Psihoterapia psihanalitică reprezintă un proces de colaborare între psihoterapeut și persoana care vine la terapie. Aceasta presupune înţelegerea a ceea ce trăiești, fără a suprascrie un scenariu arhaic, devenit un tipar prin repetiţie, instaurat din vremea copilăriei mici când nu exista posibilitatea proceselor de reflecţie pentru că mintea nu era pregătită pentru astfel de procese iar evoluţia copilului s-a făcut într-un mediu familial traumatic. Procesele psihice sunt întotdeauna complexe și avem adesea nevoia de a elabora ceea ce am simţit sau trăit, în prezenţa altor persoane. Psihoterapia este un spaţiu sigur și confidenţial în care putem face asta. Odată ce știi mai bine cine ești și ce vrei, incluzând în repertoriul tău intern și evenimente care altădată erau repudiate sau încărcate de frică și rușine, vei avea automat o capacitate mai mare de a dezvolta relaţii mai sănătoase, o comunicare îmbogăţită și resurse imaginativ – creative pentru o viaţă mai bună, la ale cărei provocări poţi răspunde fără a te pierde. Fiecare persoană are motive unice pentru a căuta terapie. Nu există o „problemă” prea mică sau prea mare pentru a beneficia de psihanaliză. O cură psihanalitică nu se poate trai prin procură. Ca să știi la nivel subiectiv ce înseamnă, e necesar să urmezi o astfel de cură. Nu este ca un frigider pe care îl cumperi și știi exact ce aștepti de la el. Am urmat o formare riguroasă în teoria și practica psihoterapeutică psihanalitică, iar în lucrul cu pacienţii, am integrat multe dintre dezvoltările sau orientările care au plecat din ceea ce Freud a creat și a numit psihanaliză. Lucrul cu pacienţii în clinici medicale impune o abordare terapeutică secvenţială, ambulatorie, în mare parte. În evaluarea clinică, folosesc instrumente specifice și diverse (teste, interviuri, chestionare), prin care să pot contura o imagine de ansamblu, însă pentru a putea oferi o valenţă nouă evenimentelor trăite de către o persoană pe parcursul vieţii de până la momentul întâlnirii cu psihoterapeutul este nevoie de timp. Ca orice proces, psihoterapia implică o desfăsurare în timp.

Un psihoterapeut psihanalitic respectă confidenţialitatea și intimitatea sesiunilor terapeutice și nu dezvăluie informaţii specifice despre pacienţii săi. Detaliile individuale ale tratamentului și relaţia terapeutică ale tratamentului sunt confidenţiale și protejate în conformitate cu etica profesională. Când ești psihoterapeut psihanalitic, este important să înţelegi și să explorezi împreună cu pacientul motivele și așteptările sale în cadrul procesului terapeutic. Sentimentul de afinitate sau simţul că celălalt – psihoterapeutul este capabil să ofere un spaţiu sigur și acceptant pentru explorarea și lucrul cu problemele pacientului este un sentiment care poate face psihoterapia psihanalitică una de succes.

A clarifica motivele pentru care au ales să vină la terapie și pe cele ale alegerii terapeutului, ţine de faza de debut a curei psihoterapeutice. Sunt întrebări care fac parte din tehnica interviului preliminar începerii unui tratament psihoterapeutic și am putea enumera câteva dintre acestea:

• Care este motivul care v-a determinat să fiţi interesat de psihoterapie în acest moment?
• Ce aţi încercat până acum pentru a vă îmbunătăţi starea sau pentru a face faţă situaţiei?
• De ce aţi ales psihoterapia psihanalitică?
• Aţi mai urmat alte terapii?
• Ce vă aștepţaţi să schimbaţi/obţineţi prin psihoterapie psihanalitică?

Astfel de întrebări sunt menite să faciliteze comunicarea deschisă și întelegerea nevoilor și dorinţelor pacientului. Răspunsurile sale ajută la personalizararea abordării terapeutice și poate oferi un prognostic în ceea ce privește alianţa terapeutică ulterioară. Stabilirea cadrului terapeutic este un aspect important al curei psihanalitice și ajută la contruirea unui spaţiu structurat și sigur în care pacientul să se simtă confortabil să dezvolte încredere în psihoterapeut și să poată explora ceea ce trăiește. Cadrul psihoterapiei psihanalitice oferă un suport și un ghid pacientului, care poate fi foarte util în gestionarea anxietăţii și incertitudinii asociate terapiei. Consistenţa din relaţia terapeutică este asigurată și de cadru și ajută la menţinererea limitei dintre psihoterapeut și pacient. Iată unii dintre pașii de bază ai stabilirii cadrului în care se poate desfășura o cură:

• Clarificare rolurilor și respsonsabilităţilor psihoterapeutului și pacientului
• Condiţii de confidenţialitate
• Stabilirea frecvenţei și duratei ședinţelor.
• Se va stabili un program regulat având ca scop oferirea unei continuităti Vor fi discutate aspectele financiare, inclusiv tarifele și politica de programare și anulare a ședinţelor
• Termenii și limitările terapiei: se va discuta despre limitele terapiei, durata estimată a acesteia și posibilele absenţe temporare ale terapeutului.
• Totodată, se vor aborda orice reguli specifice ale cabientului/clinicii și modalităţile de comunicare din afara ședinţelor
• Adaptare și flexibilitate a cadrului, ţinând cont de anumite nevoi ale pacientului, respecând limitele etice și profesionale.
• Psihanaliza oferă un echilibru între structură și flexibilitate, condiţia fiind aceea a acordului dintre părţi.